revista literatura romana versuri proza critica literara istorie literara scriitori cenaclu literar blog blogspot volum poezie proza roman nuvela povestire poveste editura scriitor carte
Tudor Chirilă este un non-conformist. Non-conformismul său poate fi aparent, generat de faptul că este un om onest, sincer, care nu umblă cu jumătăți de măsură. Cei care au urmărit Vocea României au votat în primul rând onestitatea, alături de calitățile vocale de excepție ale cântăreței Cristina Bălan, ea însăși cu o poveste de viață incredibilă, o tânără care a depășit greutăți deosebite impuse de soartă. Melodia Vama Veche a fost pusă în scenă de Tudor Chirilă cu o regie sofisticată, subtilă, ce inducea autenticitate și o intensă trăire emoțională. Încă o dată, remarcăm talentul unui poet autentic, Tudor Chirilă. Iată textul melodiei Vama Veche, un adevărat text poetic.
VAMA VECHE
Se
poate sa fie zi... Se poate
sa fie noapte... Se poate
sa fie vară... La fel
cum iarnă poate fi.
Nisipul
sa fie ud Iar marea
un pic amară, Nisipul
să zgârie lin Iar marea
sa fie murdară.
Vrei
soare, soare îți dau Sau
pielea ți-e rudă cu luna, Pe stânci
dacă vrei te sărut Sau în
apa... mi-e totuna.
Să pot sa
te aleg dintr-o sută, În ochi
să ai inima mea, Să-ncerc
să mă ascund de iubire Dar să nu
te mai, Să nu te
mai pot uita.
Iar
noaptea să ai pielea udă, Însetată
să tragi din țigară, Pe mare
se aude sirena, Al tău sân
îmi mângâie mâna.
Povestea
merge mai departe, Ca vântul
din Vama Veche... Eu nu pot
să mai continui Caci eu
mi-am gasit pereche.
Povestea
merge mai departe, Ca vantul
din Vama Veche... Eu nu pot
să mai continui, Săruta-mă
în ureche.
Am plecat
la Vama Veche Ca să îmi
gasesc pereche, Am ajuns
la Vama Veche Și sunt
apucat de streche.
Stau pe
plajă-n Vama Veche Și-am sărutul
in ureche, Doar pe
plaja-n Vama Veche Noi toți
vom avea pereche.
Deși doar 51% dintre români
citesc cărți, târgul de carte Gaudeamus a strâns 125.000 vizitatori care au
cumpărat cărți în valoare de 3.200.000 euro. Cele peste 300 de edituri
participante au realizat peste 700 de lansări de carte. Cele mai vândute cărți
au fost cele despre paranormal, despre secretele puterii psihice, cele de
eseistică politică precum ZECE ANI NEGRI de Mugur Ciuvică, despre alimentație
sănătoasă, cele care se referă la monarhie, cărțile ce oferă soluții de
dezvoltare profesională, cele de futurologie, enciclopediile, cărțile de
dragoste și chiar cele erotice. Multe edituri au vândut în câteva zile mai
multe cărți decât au vândut într-un an întreg, demonstrând că acest târg de
carte are o deosebită valoare economică.
Cartea Târgului Gaudeamus – Biblia pierdută de Igor Bergler
Topul Editurilor (conform votului publicului) - Locul I editura Humanitas, locul II editura RAO, locul III editura Nemira.
Premiul Miss Lectura: Emanuela Ivan, studentă la Jurnalism, premiul constând într-un mare număr de cărți.
PREMIILE Colocviului național „Ion Hobana" de Literatură S;F: și Fantasy, 2015
Premiul I : „Era mașinii. Despre postumanism și imaginarul tehnologic în
literatură”, autor Daniela Petroșel (editura Tracus Arte, 2014)
Premiul I Ex Aequo : „Morfologia lumilor posibile. Utopie, antiutopie, science-fiction, fantasy”, antologie de studii critice coordonată de Corin Braga (Colecția Centrului de Cercetare a Imaginarului „Phantasma” din Cluj Napoca, editura Tracus Arte, 2015)
Prin noua sa carte intitulată Partea
nevăzută decide totul, Horia-Roman Patapievici
ne aduce aminte că este unul dintre cei mai importanți eseiști români. El a
atins performanța de a avea numeroși fani dar și numeroși detractori.
Detractorii săi nu îi pot ierta fraza din lucrarea Înapoi la chestiunea
specificului național în care se spune nici mai mult nici mai puțin decât că „privit
la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag,
radiografia plaiului mioritic este ca a
fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”. Pe
vremea când am citit această frază, automat mi-am adus aminte de poetul și filozoful
Epimenide care ne era dat ca exemplu în
manualul de Logică din liceu referitor la paradoxul minciunii: Epimenide
Cretanul spune că toți cretanii sunt mincinoși. Dar Epimenide este cretan.
Astfel că nu vom ști niciodată dacă toți cretanii sunt mincinoși pentru că cel
ce a afirmat acest lucru este cretan. Tot așa și cu fraza incriminată, scrisă
de domnul Patapivici. Conform acestei fraze trupul poporului român este ca a
fecalei, o umbră fără schelet, o inimă ca un cur. Dar Patapievici este român,
deci ... puteți deduce singuri. Și desigur, asocierile de logică pot continua, mai
ales dacă omitem numeroasele lucrări științifice care demonstrează
protocronismul poporului român, faptul că acest popor a avut și are numeroase
minți strălucite, că reprezentanții lui sunt cei care au inventat avionul cu
elice, avionul cu reacție, insulina, au descoperit mecanisme fundamentale de
biologie celulară precum descoperirea ribozomului, au introdus în cunoașterea
umană științe noi precum biospeologia, au fost mari exploratori și multe
altele, că poporul român și-a cucerit independența cu prețul jertfei supreme a
numeroși fii ai săi. Și cu toate acestea, în conflictul, adesea plin de excese
verbale violente dintre detractorii eseistului, în frunte cu Nicolae Breban și
H.-R.Patapievici noi ne situăm de partea eseistului H.-R.Patapievici. De ce? În
primul rând pentru că într-o societate cu adevărat liberă, în planul ideilor, (excludem
atacul la persoană) un intelectual poate afirma orice. Desigur, ar mai trebui
să și argumenteze de ce lucrurile stau într-un fel și nu în altul. Dar nu este
obligatoriu. El poate doar ridica la fileu o anumită problematică iscând o
furtună în legătură cu aceasta. Poate că în fraza incriminată, H.-R.Patapievici își
exprima revolta față de unii reprezentanți ai poporului român care nu o dată
s-au dovedit fără șira spinării. Dar așa este lumea făcută, când mai bună, când
mai rea și poate tocmai ăsta este farmecul ei.
Cartea Partea nevăzută decide totul este
însă un regal de asociații și incursiuni cu și printre extraordinarele minți
filozofice ale lumii precum Platon, Plotin, Thomas Mann, Benjamin Fondane,
Bergson, filozofi ruși mai puțin cunoscuți la noi precum Viaceslav Ivanovici
Ivanov, Șestov, Mihail Osipovici Gerschenson, pe sistemul unei conversații
neîntrerupte cu sens educațional a ceea ce este mai de preț, cum spune autorul
„este priză directă asupra sufletului, plus transformarea în cuvânt, plus tà
mégista, plus a traversa desculț criza morală a secolului.”
Cum se realizează conversația
permanentă? H.-R.Patapievici ne relevă secretul. Prin producerea și manipularea
imaginilor, idee care nu este nouă ci chiar foarte veche deoarece autorul ne
atrage atenția că a fost enunțată prima dată de Aristotel. Aceasta este magia
din mintea noastră.
Desigur că nu poate exista o carte
scrisă de H.-R.Patapievici fără să
abordeze un subiect foarte incitant dacă nu de-a dreptul scandalos. Într-unul
dintre capitolele cărții, intitulat Agonia creștinismului, autorul ne anunță
nici mai mult nici mai puțin că religia creștină este pe ducă, adică în agonie, pentru că „Aproape
tot ce ne înconjoară azi, în țările occidentale, e anticreștin pe față – cel
mai adesea cu o obstinație deopotrivă ignară și răuvoitoare.” Cu toate acestea, după ce ia în discuție
pozițiile lui Camus, Malraux, Sartre, autorul nu uită să ne aducă aminte de
agnosticul Malraux a afirmat că secolul al XXI – lea va fi religios sau nu
va fi de loc.
Capitolul din carte intitulat Spiritul
și Legea ni se pare cel mai ciudat deoarece se ocupă de evenimentele produse
între 3-6 iulie 2012 pe scena politică din România când, consideră autorul, s-a
produs o lovitură de stat legală care s-a datorat faptului că „statul român de
azi nu face un cuplu cultural, politic și instituțional cu societatea
românească.” În primul rând dorim să facem observația că schimbarea unei
majorități parlamentare reprezintă însăși esența democrației. În al doilea rând, credem că în mod normal, un intelectual ar trebui să se situeze deasupra
evenimentelor politice, nu parte a unei grupări politice (decât dacă poate
urmărește beneficii politice).
Cartea Partea nevăzută decide totul
este așa cum am scris mai sus, un regal de cultură și filozofie a culturii, a
unui eseist extrem de complex în judecățile de valoare, uneori partizan,
alteori subiectiv, dar extrem de interesant, fascinant. Cu toată căldura, vă
recomand să citiți cartea Partea nevăzută decide totul. Așa cum spune autorul
cărții în capitolul Unicul principiu absolut al politicii sau despre
instabilitatea tuturor aranjamentelor omenești referindu-se la stabilitatea
socio-politică, „Pacea este un deziderat, și nu o realitate naturală”.
H-.R. PATAPIEVICI : lectură PARTEA NEVĂZUTĂ DECIDE TOTUL Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, Editura HUMANITAS, 2015.
Versurile conținute de piesa muzicală numită Ziua în care murimreprezintă o poezie de maximă revoltă socială în care se cere celor cărora se adresează, adică următorului rând care sare în foc, să nu își mai cerșească libertatea pentru că gurile care nu tac schimbă lideri și că s-a ajuns la momentul în care trebuie să îi acuzăm pe toți. În strofa a doua versurile îndeamnă direct la anarhie. De ce? pentru că conduita binevoitoare a fost greșită. Trebuie spus clar că
Nu
suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii,
Pentru
că ziua în care cedăm este ziua în care murim.
Versurile continuă prin a spune că nu trebuie să fi șovăitor în fața credinței tale pentru că dogmele predicate sunt doar niște scamatorii. Îndemnurile la luptă sunt directe
Nu
plecați din zona de luptă,
Fiți
trup și suflet și disprețuitori,
Încleștați-vă
pumnii, fiți gata de luptă,
Apăsați
pe trăgaci, fiți primii. Pentru că comportamentul de tip binevoitor a fost greșit.
Ziua
în care murim! Apăsați pe trăgaci!
La
naiba cu toți corupții!
Au
fost în fața noastră din totdeauna,
Dar
ne-am prefăcut că nu-i vedem. Fără speranțe, spune autorul versurilor, ne simțim goi, sugrumați într-o spânzurătoare. A trecut vremea tăcerii, continuă acesta.
De
prea mult timp am fost absenți
Și
am tăcut prea mult până azi. Și încheie atrăgând încă o dată atenția că
Nu
suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii
Pentru
că ziua în care cedăm este ziua în care murim.
După cum am aflat, versurile au fost scrise de Andrei Găluț, solisul trupei.
La adresa de mai jos puteți viziona melodia cântată pentru ultima oară în componența ei originală deoarece doi dintre membrii trupei Goodbye to gravity au decedat în urma arsurilor suferite în seara fatidică din 30.10.2015 când clubul Colectiv, în care concertau, a luat foc. În imagine, după părerea noastră, se poate vedea destul de clar că scânteile artificiilor lansate în timpul concertului (și care erau artificii care se pun pe tort), nu au atins stâlpul învelit cu burete de la care se presupune că a plecat incendiul și care se afla la patru metri de locul unde au fost funcționat artificiile. Teoria conspirației?
Duminica, 25 octombrie, va asteptam la intilnirea Schimb de Carti Bucuresti, prima din aceasta toamna. Ne vedem ca de obicei de la ora 15:00 la 17:00 la ceainaria La Un Ceai (Luigi Cazzavillan nr.25).
Sarbatorim revedera prin carti noi in circuirtul Schimb de Carti si ne indulcim cu zaharicale inspirate de roamne celebre.
Va ispitesc:
„Portocala Mecanica" - tort racoritor cu jeleu de portocale „Alice in Tara Minunilor" - cheesecake cu nutella si bezele „1984" - tarta cu nectarine caramelizate
Intrarea este libera/ Schimbul nu este obligatoriu si nici permanent.
Schimb de Carti este un proiect bookblog.ro care se desfasoara de sapte ani in Bucuresti si in alte orase din tara (Galati, Cluj, Sibiu, Hunedoara, Oradea, Suceava). Acest proiect sustine lectura printr-o serie de intilniri lunare in cadrul carora cititorii pot face schimb de carti intre ei si pot discuta, intr-un cadru cit mai liber si cit mai putin rigid, despre carti, autori sau edituri. Intrarea este libera si oricine poate participa.
Schimb de Carti este un proiect in continua dezvoltare, asa incit cei care doresc sa aduca intilnirile Schimb de Carti in orasul lor pot trimite un mail la adresa andreea@bookblog.ro pentru mai multe detalii.
Michael Haulică este
unul din marii antologatori și editori ai literaturii science fiction din
România. A publicat opt volume de proză s.f. personale fiind și unul dintre cei
mai traduși scriitori în diferite limbi europene dar și în japoneză. A luat
numeroase premii literare în domeniul s.f. Este redactor-șef al revistelor s.f.
ARGOS și GALILEO și redactor al Grupului Editorial Art. La recentul ROMCON,
2015, de la Suceava a fost premiat pentru pagina web personală la secțiunea
PROMOVARE/POPULARIZARE. Site-ul său personal premiat denotă în primul rând
sinceritate, fiind deci total lipsit de ipocrizie sau de producerea unor jocuri
ascunse. Ne-a impresionat punerea foarte
tranșantă a problematicilor. A fost imposibil să ne plictisim. Este un site pe
care merită să îl parcurgeți și pe care îl găsiți îl găsiți la adresa
Au debutat jumătate dintre absolvenții Atelierului de Scriere Creativă în SF & Fantasy. Încep înscrierile pentru cea de-a treia ediție.
Atelierul de Scriere Creativă în SF și Fantasyorganizat de Revista de Povestiri și Bookblog.ro este singurul atelier de scriere creativă din care ieși scriitor debutat! Cea de-a treia ediție a Atelierului se va desfășura în perioada 19 octombrie 2015 – 26 noiembrie 2015, iar înscrierile au început deja și durează pânăpe 10 octombrie.
Cine vor fi maeștrii tăi?
I-am ales pe cei mai buni pentru a te îndruma în ale scrisului, nume mari chemate la festivaluri și care sunt citate de câte ori se vorbește despre vârfurile SF-ului românesc: Michael Haulică și Ana-Maria Negrilă sunt cei care coordonează atelierul. Iar Marian Coman și Sebastian A Corn vor susține întâlniri tematice.
Beneficii?
Pe lângă toate cunoștintele pe care scriitorii le pun la dispozitia ta și feedbackul constant pe texte, rezultatul extraordinar al atelierului este publicarea celor mai bune proze într-o antologie SF & Fantasy. Prima serie de cursanți a fost publicată deja: „Eroi fără voie” este numele primei antologii, recent apărută la editura Millenium Books.
În urma primelor două ediții, multe dintre prozele lucrate în cadrul atelierului au fost publicate și în reviste, majoritatea în regim profesionist, fiind bine primite de critică și de public. Textele altor absolvenți vor continua să apară, ele se află deja pe masa editorilor, pentru a fi avute în vedere în viitorul foarte apropiat.
De asemenea, absolvenții au înființat, la inițiativa lui Michael Haulică, cenaclul „Secția 14”, în cadrul căruia se întâlnesc și își discută textele, ajutându-se reciproc.
Cum te înscrii?
Trimite, până pe 10 octombrie, un mail cu subiectul „Atelier SF&F 3” și motivația participării la simina [at] revistadepovestiri.ro. Cursul se va ține într-un loc central din București, costă 600 de lei și cuprinde 12 întâlniri, câte două pe săptămână. Locurile se ocupă în ordinea înscrierii.
Scriitorul Lucian Dragoș Bogdan:„Constat cu plăcere că participanţii la Atelierului SF organizat de Revista de povestiri și Bookblog furnizează fără excepţie texte peste medie, ceea ce mă face să salut iniţiativa organizării acelui eveniment care poate contribui - încep să fiu tot mai convins de asta - la revirimentul SF-ului românesc.”
Editorul Andreea Sterea (Crux Publishing):„Rezultate spectaculoase, cel puțin din punctul meu de vedere: proze foarte bune (semnate de tineri talentați și ambițioși) publicate în reviste de prestigiu online și tipărite, o antologie ce va cuprinde toate lucrările absolvenților (pe care sper să o găsesc de vânzare în această toamnă) și, mai ales, o seamă de autori debutanți care promit foarte multe pentru viitorul SF&F contemporan.”
Poate cea mai puternică
voce a literaturii române, rebelă și impetuos de energică, până mai ieri încă vie, unul din scriitorii importanți ai
literaturii române, cel mai mare pamfletar al gazetăriei românești, o arhivă atotcunoscătoare despre tot ce se întâmplase în
literatura română din timpul comunismului, ai anilor 70 până în zilele noastre, cel
ce îi cunoscuse personal pe toți scriitorii români, oamenii de cultură și de
știință, politicienii, regizorii, actorii tuturor evenimentelor importante și
mai puțin importante ale țării sale, patriotul vehement și până la sacrificiul
suprem, românul bolnav de România și de românism, istoricul care în emisiuni televizate demonstra că este o enciclopedie
care știe orice amănunt, până la zi și oră în legătură cu orice fapt istoric
românesc sau mondial, chiar și cel mai mărunt, doctor în teologie iubitor pătimaș
al lui Dumnezeu, satiricul virulent, un Voltaire al României, Europei și al
întregii lumi, pamfletarul și polemistul cum altul nu se născuse până la el, naționalistul anti globalizare care uneori crea falsa impresie de rasist, xenofob, extremist, acestea fiind de fapt trei caracteristici pe care în realitate le ura, politicianul care își împroșca cu vehemență adversarii politici, de la obraz, fără nici o urmă de diplomație, cu epitete ce se constituiau în injurii, atrăgându-și mânia acestora și a unor sfere de putere extrem de influente, declanșând campanii de presă împotriva sa, cel ce transformase calomnia în figură de stil, fanfaronul fermecător, scandalagiul care spunea lucrurilor pe nume, dar vorbim și despre iubitorul ideii de
familie alături de o nevastă și două fete care îl idolatrizau, iubitorul de
animale, cel care oferea hrană săracilor chiar și atunci când nu avea bani, împrumutându-se,
o ! Doamne și ar mai fi o infinitate de caracterizări, precum cea de conviv și umorist, omul cu tolba plină de bancuri, textierul a numeroase texte de muzică ușoară, iubitor și promotor al sportului românesc, mondenul, colecționarul de cărți
și icoane rare, acest om a dispărut dintre noi luni 14 septembrie, la ora 18 și
30 minute, la Spitalul Militar din București, în urma unui infarct, produs pe
fondul bolii diabetice care îl încerca de mai mulți ani. Lumea lui Corneliu Vadim Tudor oricum era pe cale de dispariție. A apărut o lume nouă în care triburile inițiale, adică popoarele se amestecă mai mult ca niciodată rezultând un heterozis populațional și cultural extrem de complex, cu granițe între state care tind să se șteargă, în care noțiuni precum patriotismul sau cultura națională devin desuete, o lume aflată într-o continuă criză în care oameni deznaționalizați se duc să muncească oriunde în lume și își pierd total identitatea națională. În această lume nouă, Vadim ar fi fost un paria. Maestre, mulți din cei pe care i-ai ajutat, și nu au fost puțini, s-au spălat pe mâini de tine ca Pilat din Pont. Mulți dintre politicieni și din păcate și foarte mulți dintre ziariști nu au realizat faptul că poporul român este monarhist republican și liberal socialist, că nu poate judeca în culori contrastante, spre exemplu alb și negru, ci într-o infinitate de nuanțe de gri, din această cauză, poporul român devenind unul dintre cele mai fascinante popoare ale lumii. Maestre, să-ți fie
țărâna ușoară, vei rămâne pentru noi, cei care îți recunoaștem valoarea și iubirea de țară, nu numai
ca un poet desăvârșit sau istoricul a toate cunoscător, ci înainte de
toate ca o personalitate remarcabilă a culturii române. Prin dispariția ta, dispare un univers spiritual unic, copleșitor, cel al unei mari valori culturale românești. Ai avut mult prea mulți dușmani, pe care ți i-ai făcut singur, și chiar dintre cei mai puternici încât aceștia deja te-au condamnat la uitare culturală, vor să nu fi existat vreodată. Din această cauză, aceștia, nu permit să-ți fie depus corpul, deși în neființă, în holul Senatului, măcar pentru câteva ore, instituție în care ai fost senator al României în trei legislaturi, în una din ele fiind vicepreședinte al Senatului, plus parlamentar european. Le este teamă să nu te trezești la viață și să îi tragi de mânecă. Corpul tău a ajuns la Biserica Sfântul Gheorghe, așa cum ți-ai dorit, pe același loc unde s-a odihnit și trupul neînsuflețit al lui Eminescu. Maestre, ca și Eminescu, te-ai jucat prea tare cu focul, cu stresul unor interminabile lupte politice și poate asta ți-a adus o moarte prematură. Dumnezeu să-ți ierte păcatele căci nu e om să nu fi păcătuit pe lumea asta. Ars longa, vita brevis, occasio praeceps, experimentum periculosum, iudicium difficult.
Oricît am fi de buni
sau răi vreodată,
Oricît am fi de falşi sau de
fireşti,
Ne regăsim sfioşi cu toţii,
iată,
În templul limbii noastre
româneşti.
Ea urcă din adînc, ca
dintr-un crater
Topind în lavă fiece cuvînt,
Căldură e, de stea, şi alma
mater
Şi n-are seamăn pe acest
pămînt.
Oh, bocet e, şi dans, şi
zeitate
Care îşi paşte turma între
crini,
E geniul bun ce-n tîmpla
ţării bate
Şi dacă astăzi luminaţi trăim
Şi inimile noastre-s
fermecate
Cuvine-se, şi ei, să-i
mulţumim“.
Odă limbii române, poezie
din volumul Poezii, 1977
Stau la masa de scris şi privesc cînd la coala albă de
hîrtie, cînd pe fereastră. E primăvară, dar parcă n-ar fi. Am senzaţia că trăim
un anotimp care n-a mai existat. Totul e mohorît în jur, oamenii sînt abătuţi,
îngrijoraţi de ziua de mîine. Niciodată n-am avut un asemenea sentiment de
zădărnicie. Orice s-ar întîmpla în ţara asta – nu se schimbă nimic. Indiferent
cîţi politicieni corupţi au intrat la răcoare, locul lor va fi umplut, rapid,
de alţii, mai tineri şi mai lacomi. Fiindcă pedepsele sînt de faţadă, ca să-i
păcălească pe fraieri: fură unul sute de milioane de euro, scrie o cărticică în
închisoare (deşi el e analfabet) şi, gata, execută doar ¼ (un sfert) de
pedeapsă. Marii scriitori ai acestei ţări – unii trecuţi de 80 de ani – trag
targa pe uscat şi nu-şi pot permite publicarea unor volume, fiindcă aşa ceva
costă. Dar Boier Căcărează e mai tare ca Balzac: a scos o carte (scrisă de
alţii) şi, hai, liberare! Averea nu numai că nu i-a fost deranjată de nimeni,
dar i-a şi sporit. Să tot stai la zdup! Atmosfera din România e din ce în ce
mai apăsătoare. Eu vorbesc cu oamenii. Primesc mesaje. Toată lumea se revoltă
de ceea ce se întîmplă. A devenit clar că Parlament nu avem. Poate Sculament;
dar nu Parlament. De Guvern şi de Preşedinţie – ce să mai vorbim, oarba după
ele! Şi atunci, cum funcţionează Statul acesta? Tocmai asta e, că nu
funcţionează. Serviciile de apă, gaze şi electricitate merg înainte, de bine,
de rău, pentru că au fost cedate unor străini, care fac ceea ce trebuie,
fiindcă aşa ceva e o sursă de profit permanent. Carevasăzică, s-a intrat în
acest cerc vicios: ţara e colonie, dar s-ar alege praful de ea dacă rechinii
străini nu s-ar ocupa de una şi de alta. E limpede că nu ne putem gospodări
singuri. Sau putem, dar mai întîi să ne umplem, noi, buzunarele, căpătuindu-ne
rubedeniile, prietenii, vecinii, amantele.
Corneliu Vadim Tudor, mai, 2015
ULTIMA CAFEA
Hai, Moarte, să bem o cafea Ţi-o fac cu caimac, aromată Mai leapădă-ţi coasa cea grea Şi mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu Nu mă supără dacă fumezi După cine eşti, Moarte, în doliu? De ce tot suspini şi oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua Nu te grăbi, că te frigi Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua Dacă eu am să mor, ce cîştigi?
Ai venit să mă iei în persoană Prea mare onoare îmi faci Din toată specia asta umană Numai pe mine mă placi?
Hai să-ţi ghicesc în cafea E bine să ştii ce te-aşteaptă O cumpănă grea vei avea Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.
Eşti tot timpul în criză de bani Aici, te asemeni cu mine De ce să fim noi duşmani? Eu te-nţeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe În zvon de corridă, olé! Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte Să văd: după tine ce e?
Acum eşti captivă la mine Am vrut să-ţi arăt, draga mea Că nu-mi este frică de tine: Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.