Sensul manifestației de
duminică 11 ianuarie de la Paris și din alte orașe din Franța pare să fi fost
parțial deturnat. Toate televiziunile și presa în general au spus că a fost o
manifestare împotriva terorismului și pentru comemorarea ziariștilor uciși de
la revista satirică Charlie Hebdo. Această caracterizare a manifestației s-a
răspândit ca un virus. Faptul că manifestanții au purtat pancarte, și-au scris
pe figură sau pe haine Je suis Charlie ne arată că sensul
semnificației acestei manifestații a fost altul. Ne arată că oamenii au
manifestat pentru libertatea cuvântului, pentru libertatea opiniei, acestea
fiind una dintre cele mai mari cuceriri ale spiritului uman. Societățile totalitare
nu permit astfel de libertăți, esența lor este să manipuleze cuvântul, să
îngrădească total libertatea opiniei. Probabil că de aceea se numesc
totalitare. Ziariștii de la Charlie Hebdo erau cei mai antitotalitari ziariști
din lume, ca ei, alții, poate că nu au mai existat niciodată. Desigur că la
Paris s-a manifestat și împotriva terorismului, împotriva urei între națiuni și
etnii, împotriva antisemitismului, desigur că ziariștii uciși au fost
comemorați. Dar semnificația manifestției a fost fără dubiu una singură, că
opinia unui om liber nu poate fi ucisă, ea trebuie să se manifeste fără nici o
îngrădire chiar dacă un altul nu este de acord cu ea. Opinia exprimată de
cuvânt poate fi modificată prin argumente, dacă există, nu prin eliminarea
fizică a celui care a emis-o. Actul terorist care a dus la eliminarea unor
ziariști a avut și el o semnificație, aceea de a spune ziariștilor că ei
trebuie să se autocenzureze chiar dacă există legi de desființare a cenzurii,
căci care este cea mai puternică cenzură, alta decât cenzura propriului spirit?
Mulți dintre liderii lumii participanți la manifestația din 11 ianuarie, în timp ce își parcurgeau traseul pe străzile Parisului se uitau în sus, la stânga sau la dreapta, spre ferestrele de la etajele superioare ale clădirilor, ca și cum ar fi existat teama că oricând poate apărea din vre-un cotlon sau vre-o nișă de zidărie, o armă de foc care să țintească, poate ajutată de o lunetă atașată armei, spre corpul lor. Parcurgerea drumul alături de manifestanți ai acestor factori decizionali ai destinelor lumii, arată că sunt Charlie.
Sunt politicieni, mai ales din eșalonul doi care nu au înțeles mai nimic din manifestația de la Paris. Aceștia propun îngrădirea internetului, reactualizarea legilor Big brother, intruziunea cât mai mare în viețile private ale oamenilor. Pentru aceștia, manifestația de la Paris nu a avut nici un sens, ei sunt de partea acelora care cred că drepturile și libertățile individuale trebuie îngrădite deși sunt conștienți (cred) că omit un lucru esențial, spiritul uman nu poate fi îngrădit.
Mulți dintre liderii lumii participanți la manifestația din 11 ianuarie, în timp ce își parcurgeau traseul pe străzile Parisului se uitau în sus, la stânga sau la dreapta, spre ferestrele de la etajele superioare ale clădirilor, ca și cum ar fi existat teama că oricând poate apărea din vre-un cotlon sau vre-o nișă de zidărie, o armă de foc care să țintească, poate ajutată de o lunetă atașată armei, spre corpul lor. Parcurgerea drumul alături de manifestanți ai acestor factori decizionali ai destinelor lumii, arată că sunt Charlie.
Sunt politicieni, mai ales din eșalonul doi care nu au înțeles mai nimic din manifestația de la Paris. Aceștia propun îngrădirea internetului, reactualizarea legilor Big brother, intruziunea cât mai mare în viețile private ale oamenilor. Pentru aceștia, manifestația de la Paris nu a avut nici un sens, ei sunt de partea acelora care cred că drepturile și libertățile individuale trebuie îngrădite deși sunt conștienți (cred) că omit un lucru esențial, spiritul uman nu poate fi îngrădit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrieți comentariul aici