DRAGOS NICULESCU se relevă prin volumul de versuri HIBERNARIS ca poetul de esență pură

         Fiecare poet este diferit de altul pentru că diferite sunt sufletele lor încercate de sensibilitatea lor extremă ce resimte diferit trecerea lumescului în eternitate. Profunzimile filozofice ale poeziei HIBERNARIS, cea care denumește volumul de versuri cu același titlu, extrem de incifrată, aproape mistică, pendulând între temporal și atemporal, între cosmic și teluric, între mineral și biologic, ne relevă un scriitor de stază poetică autentică și divinatoriu filozofică. Înainte de hibernare, spiritul uman se reîntoarce la viață folosind obiceiul mâncatului de frunze și scârțâitul de umeri și unsul de ochi, /Unsul deochi, ne dezmorțim și lăsăm liberi bătrânii căci gândul poate fi vindecat cu cenușa rece a foilor de dafin. Este un univers alb-negru, aproape cenușiu, cu infinite nuanțe de gri, săpat pe maluri de lut unde nu s-au construit împărății, cu rotulele pe care ni le-am găurit reciproc atârnând  ca niște tigve aninate de copaci. Ploaia este un linșaj trezit din măduva cerului prin care bătrâni privesc betegi și neputincioși cum dansează copile de nomazi cu picioarele lor frumoase. Ghicitori atemporali, adevărați gropari caută cu mâini necurățate, cerându-ne săpun și spirt. Este o reciclare bio-geo-chimică, ce pare coșmar, căci Din malaxoare spurcate, mașinile salubrității deșartă/ carne de om. Femeile noastre, conservate în nămol sapropelic, le vom trezi luându-le la palme și va urma o beție cumplită, apocalipsa noastră particulară de apatrizi degenerați, având la tălpi zeii răcoroși și putrezi cărora le stoarcem din fibră jertfa de apă, căci ei sunt zeii permanenți ai unei civilizații periodice.

         Poeziile din volum, adesea lungi, aproape poeme, deși cel mai frecvent scrise în vers alb, au rimă interioară,  din ele mustește durerea ancestrală a omenescului, uneori ca o scurgere bolovănoasă, răscolitoare, decopertând ascunzișuri, ceea ce ne este rușine sau teamă să spunem, din spaima sugestiei mentale că am putea fi uciși de adevărurile noastre interioare, cu lutul moale scurs printre degete într-un univers mlăștinos care reciclează puteziciuni, trecerea de la organic la mineral. Poetul trădează un spirit trecut prin grele încercări sufletești.

                              La vârsta de aur când alții se joacă de-a fericirea,

                              eu începusem să mă joc de-a lumea.

                              dăruindu-mi-se durerea ca model gratuit de studiu,

                              iar păcatul, ca sublimă rușine,

                              pentru înțelegerea definitivă a memoriei.

                                                                                       (poezia Direcția de mers)

         Fiecare poezie din volumul HIBERNARIS este o tragedie sfâșietoare, ca cele prezentate într-o antichitate grecească, atunci când s-au născut arhetipurile  fundamentale.

                                                                                        Marian GHERVAN

Etalînd o poezie a ontologicului individual, dar şi colectiv, social, aflat în permanentă stare de nelinişte şi convulsie, volumul “HIBERNARIS” exprimă o lirică gravă, marcată de angoase şi lipse de aer în oscilaţia ponderală mereu inegală a palierelor sufleteşti şi raţionale, o sfîşiere spirituală care tinde constant şi dureros către recuperarea unei ordini ce pare că şi-a pierdut pentru totdeauna locul şi timpul. Deplasările tectonice intime pot fi supuse de către autor analizei şi proiecţiei tranzitive doar atunci cînd spaţiul devine oxigenat de răcoarea unui ceas interior similar anotimpului autumnal, ivit salvator după o perioadă deşertică, pîrjolitoare, care nu a permis viaţa sau desfăşurarea vreunui tip de activitate, ci doar recluziunea, ascunderea într-o stare similară hibernării. Acesta este motivul declanşator al întregii desfăşurări lirico-epice –sugerat în poemul de prezentare, care dă şi titlul volumului –, în esenţă, motivul unei renaşteri, posibilă în binefacerea întoarcerii unui timp aerat şi răcorit de ploi, a unei vremi crepusculare, dar a fortiori regenerative, străbătută de apă ca element primordial şi germinativ, întotdeauna vindecător. Deşi concepută în baza unor unităţi epice distincte, materia poetică îşi păstrează o unitate tematică şi stilistică globală, în ciuda cîtorva pasaje de respiro, necesare unei uşoare detensionări a fluxului expozitiv şi mesajului de factură expresionistă, răscolitor şi dens, declarativ. Cititorul se confruntă cu un tip de metaforă puternică, ce nu lasă loc de umbre, ci de sugestii, iar cînd sugestia nu poate fi susţinută, întărită prin vectori aluzivi suficient de relevanţi, ea este tranşant înlocuită de mesajul direct, de metafora imagistică percutantă, senzorială, de un tip de plasticitate a cărei substanţă şi forţă rezidă în potenţialul său ideatic şi în maniera stilistică de reprezentare a sa, confecţionată foarte riguros din acorduri lexemice subtile sau din asocieri contrastante, pline de efect. Autorul utilizează un registru complex de punere în scenă a discursului, viziunea sa artistică proiectîndu-se în zone surprinzătoare, neconvenţionale, cum sînt cele ale fantasticului, cu aceeaşi uşurinţă cu care, în strofa, fragmentul sau poemul următor sondează dramaticul cel mai terestru, pînzele freatice ale celui mai tulburător realism, ale obiectivului incandescent şi eruptiv. Se poate chiar aprecia că autorul utilizează fantasticul ca pe o dimensiune suplimentară şi necesară descrierii uzurii sistemului existenţial individual sau colectiv, circumscris fatal pauperelor dimensiuni mundane de evoluţie. Capabil de această interferenţă stilistică de planuri ale imaginarului şi realului, autorul vehiculează lejer principalul element artistic, care este acela al apelului la elementele mythos-ului şi etnos-ului, la modele arhetipale, la elemente tradiţionale şi cutumiere – instrumente scenografice de transfigurare şi adîncire a realului, de sporire a capacităţii de analiză şi sugestie a coordonatelor ethos-ului. Volumul “HIBERNARIS” prezintă o poetică a reflecţiei, o poetică narativă dramatică, chiar bîntuită de reverberaţii abisale, problematica sa apărînd, putem spune, dintr-o criză ce depăşeşte conştientul imediat, coborînd în straturile mai profunde, incontrolabile, ale subconştientului. O poezie de o frumuseţe gravă, cu impact imediat, dar decelativ, remanent la cititor. 

                                                                                                                LAURIAN BOTEZ

DRAGOȘ  NICULESCU, Hibernaris, Editura Picart, 2015, Revista de literatură română, mai, 2016.

VOLUMUL DE VERSURI HIBERNARIS

 POATE FI CITIT INTEGRAL FACAND CLIK AICI

                                                                         

ACTIVITATEA LITERARĂ A POETULUI DRAGOS NICULESCU:

• Publicări: „România literară”, nr. 40/6-12.10.1999, nr. 22/5 -11.06.2002, nr. 5/5-11.02.2003; „Facla literară”, nr. 1-4/06.2000; „Contemporanul”, nr. 600 (aniversar)/12.2002; „LITERE”,   Târgovişte, nr. 39- 40/06-07.2003; „Ramuri”, Craiova, nr. 5 (1163), 2013; Antologia “«Moştenirea Văcăreştilor». Din istoria unui festival de literatură”, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2008; Volumul de proză scurtă “Peregrinări”, Ediţia a V-a, on-line, Dublin, 2014, şi Volumul de poezii “Peregrinări”, Ediţia a VI-a, on-line, Dublin, 2015, editate de Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti “Itaca” – Dublin; “Ars poetica”, 02.2015; “UNIREA”, Alba Iulia, nr. 7484/18.05.2015; “Faleze de piatră”, 11.05.2015; “WebCultura”, 05.04.2016; 

• Premiul I şi Premiul Special al Juriului (Premiul Bibliotecii Judeţene "I.H. Rădulescu", Dâmboviţa) la  secţiunea Poezie a Festivalului-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”, Ediţia a XXXIII-a, Târgovişte, septembrie 2001;

  • Premiul revistei „Ramuri”, din Craiova, la secţiunea Poezie a Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, Ediţia a XXXIII-a, Sebeş, Alba, mai 2013;

        • Premiul II la secţiunea Poezie şi Premiul III la secţiunea Proză scurtă a Concursului “Premiile Ars poetica 2014”, Fundaţia “Semnal din Sud”, Călăraşi, februarie 2015;

  • Premiul ziarului “UNIREA”, Alba Iulia (cotidianul cu cel mai mare tiraj din Ardeal şi dintre ziarele locale), la Festivalul Internaţional „Lucian Blaga”, Ediţia a XXXV-a, Sebeş, Alba, mai 2015;

  • Volumul de poezie „Farmecul iluziei” (ediţie electronică), Antologia Societăţii Culturale Noesis, cuprinzînd cei mai importanţi 50 de autori contemporani (CD-ROM multimedia, lansat la Târgul de carte “Gaudeamus”, noiembrie 2001);

  • Volumul de poezie „Farmecul iluziei”, Ed. Arvin GRAPHICS, Bucureşti, 2002, lansat la Târgul de carte „Gaudeamus”, noiembrie 2002;

  •  Volumul de poezie “HIBERNARIS”, Ed. Picart, 2015 (ediţie electronică);

        •  Website literar personal (http://dragosniculescu.hol.es), 02.2015;

         • Realizarea de prefeţe de carte (“Vă iubesc pe toţi”, Ion Călinescu, Ed. ARVIN PRESS, Bucureşti, 2007 etc.);

• Prezenţă activă la Târgurile de carte şi Cenaclurile literare ale Uniunii Scriitorilor din România.